Întreruperea bruscă, prin decizia unilaterală a părintelui, a consilierii psihologice a  unui copil, fără o pregătire prealabilă și fără consultarea și informarea psihoterapeutului, poate avea multiple efecte negative asupra copilului și a procesului  în ansamblu. Aceste efecte includ:

Regresia  emoțională și comportamentală: Psihoterapia ajută copiii să își dezvolte abilități emoționale și comportamentale. Întreruperea bruscă poate duce la pierderea acestor progrese, copilul revenind la comportamente sau stări emoționale anterioare terapiei.

Anxietate și confuzie: Copiii pot percepe întreruperea bruscă a consilierii  ca pe un abandon, ceea ce poate duce la anxietate, confuzie și sentimente de nesiguranță. Aceasta poate afecta încrederea copilului în adulți și în capacitatea sa de a forma relații sănătoase.

Pierderea unei surse importante de suport emoțional: Terapeutul este adesea o sursă importantă de suport pentru copil. Întreruperea bruscă a acestei relații poate lăsa copilul fără un spațiu sigur în care să-și exprime emoțiile și să își rezolve problemele.

Dificultăți de adaptare la schimbare: Copiii, în special cei cu probleme emoționale sau comportamentale, pot avea dificultăți în a se adapta la schimbări bruște. Întreruperea terapiei fără pregătire poate accentua aceste dificultăți și poate genera noi probleme.

Impactul negativ asupra relației părinte-copil: Decizia unilaterală a părintelui de a întrerupe procesul psihoterapeutic  poate genera tensiuni în relația cu copilul, mai ales dacă acesta percepe că nu a fost luat în considerare sau că nu i s-a explicat motivul întreruperii.

În concluzie, este esențial ca orice decizie privind întreruperea procesului psihoterapeutic să fie luată cu mare grijă, cu implicarea tuturor părților relevante (inclusiv copilul, părintele și terapeutul), pentru a minimiza efectele negative și pentru a asigura continuitatea sprijinului necesar copilului.

Este nevoie ca părintele să anunţe copilul că nu va mai merge la şedinţele de psihoterapie şi să explice copilului  de ce a fost luată această decizie şi, totodată, să informeze din timp psihoterapeutul de decizia luată astfel încât psihoterapeutul să poată face o încheiere a procesului împreună cu  minorul şi, de asemenea, să aibă posibilitatea de a găsi soluţii, astfel încât copilul să beneficieze de sprijin şi suport în continuare.